Boston Legal

Boston Legal este o serie TV americana ce apartine genului dramedy, difuzata original incepand cu 2004 (-2008) pe canalul ABC, fiind relativ o continuare a seriei The practice, introducerea plotului fiind facuta prin ultimele episoade a celei din urma. Premiza pe care Boston Legal se bazeaza este pe departe cea a unei drame legale obisnuite. Alan Shore se gaseste a fi protejatul unui om a carui comportament oscileaza atat de virulent intre briliant si bizar incat colegii sai ii pun la indoiala sanatatea mentala. Ambitiosul blondin, Brad Chase, intra in actiune cand se muta tocmai din Washington pentru a lua in primire clientela si a salva-o de pagubele pe care excentricitatea lui Denny Crane le-ar produce, rol care il forteaza sa intre in conflict cu Alan.

E in general putin complicat de facut o recenzie bazandu-ma doar pe firul din Boston Legal intrucat este numai o parte din The Practice, de aceea au fost la inceput si dubii ca acest cuplu ciudat ar putea sa sustina un show lung de 60 de minute. Ca sa nu lasa raul sa se intample producatorii au avut grija sa aleaga un cast la fel de puternic si sa se foloseasca de o intriga riguros construita pentru a sustine punctele forte ale celor doi, la fel si un dialog acerb indeajuns de extravagant pentru a contrabalansa vidul negru afectiv din interiorul fiecarui personaj. Si ca sa nu mai continui mult cu o recenzie ce o sa dea in spoilere daca voi merge mai departe, voi da un citat de pe wikipedia:

A spin-off of the long-running series The Practice, Boston Legal followed the personal and professional exploits of a group of attorneys working at the law firm of Crane, Poole & Schmidt. In its five-year run, it won five Emmy Awards.

La nivel personal…, este una din seriile pe care le pot reviziona fara sa ma treaca prin aceleasi stari ca privitul lavabilei uscandu-se pe pereti incat sa-mi dau ochii peste cap mai rau ca centrifuga. Mai simplu spus, imi place foarte mult, in mod special din cauza umorului atat de bine plasat si dozat. Ca si personaje ar trebui sa ii aleg pe Alan, Shirley si Denise, pentru personalitatile lor si felul lor de a se tine; sa nu mai mentionez ca am avut un crush pentru James Spader in rolul lui din Stargate.

Alan Shore/ James Spader
Denny Crane/ William Shatner
Shirley Schmidt/ Candice Bergen
Paul Lewiston/ Rene Auberjonois
Denise Bauer/ Julie Bowen
Brad Chase/ Mark Valley

Producatori: David E. Kelley/ Bill D’Elia/ Mike Listo

Cateva citate:

Brad: I outrank you.
Alan: And I’m such a slut for authority.

Assistant Attorney General Doug Beecham: What if somebody wanted to get frozen to avoid the draft?
Denny: Let him move to Canada, freeze his balls off. [Judge James Billmeyer looks at him] Denny Crane!

Shirley: I know you recently retired. Is this…
Milton: And please do not proffer psychological counsel. I came in here in search of legal and intellectual acuity.
Shirley: And you sought out Denny?

Alan: I promise you. By the time I finish tomorrow, those judges – every last one of them – will rise up and say “Never mind executing Ezekiel Borns. Let’s kill Alan Shore instead.”

Shirley: I make over a million dollars a year, and I’m in a basement looking for a dead midget.

Denny: When God strips you of your talent, He should at least have the decency to strip away the memory of having had it.

The shining (1980)

Pelicula este o adaptare dupa romanul lui Stephen King si introduce povestea scriitorului Jack Torrance si a familiei sale, care se muta intr-o zona izolata din muntii Colorado cand acesta primeste un post in Overlook Hotel ca ingrijitor; locul fiind inchis peste iarna, ei fiind singurii locuitori ai vechiului si impresionantului hotel.

Inainte insa ca translatia sa aiba loc, la interviu managerul il avertizeaza pe Jack, mentionand intamplarea sangeroasa, macelul provocat de fostul ingrijitor Mr. Grady, care si-a ciopartit familia si apoi s-a sinucis cu o pusca de vanatoare. Ignorand complet avertismentul, scriitorul ii aduce pe sotia sa, Wendy, si fiul sau, Danny cu el. Acesta cel din urma are o putere paranormala, talent, “boala”, putere misterioasa numita in traducere libera “stralucirea”, ce ii permite sa vada lucrurile inainte sa se intample sau lucruri care au fost. Viziunile il fac sa presimta ca tatal sau va innebuni in urma unei serii de evenimente, iar Halloran, bucatarul, care detine de asemenea acea “stralucire”, ii spune despre sinistra camera 237. Pe masura ce zilele trec, Jack o ia razna si devine din ce in ce mai agresiv, ajungand sa-si atace familia.

Saint: The shining.
Lia: Jack Nicholson cu toporul?

Un film horror psihologic, mi-a marcat prima decada din viata, pentru ca te tine in suspans pana in ultima clipa, un joc actoricesc nu tocmai bun: Jack Nicholson exceleaza, la fel si baietelul Danny Lloyd, insa Shelley Duvall,clacheaza cu maiestrie si o poveste spusa mai fin decat cea din roman. Din acest unghi Stanley Kubrick (regizorul) a fost deseori comparat cu Stephen King, unii afirmand ca a privit totul mult mai simplu si mai usor de tolerat. Desi are imediat 3 decenii, provoc pe oricine sa-l urmareasca noaptea, si pariez ca nebunia delirica a lui Jack va provoca fiori pe spinare. Are aroma misterioasa a unui clasic de Hitchcock si suspansul unui thriller modern, plus un subiect, lucru ce cam lipseste din filmele noului mileniu.

__________________

The fall (2008)

The fall

Cam greu sa pun sub lupa exact in ce parte a lumii ne duce aceasta pelicula, intrucat e filmata in decoruri extraordinare, in peste 20 de tari, sub atenta directie a lui Tarsem Singh si fara implicarea niciunui studio de film. Detaliile nu prea sunt importante, ci faptul ca nu e un film de productie americana.

The fall debuteaza cu imagini alb-negru in slow-motion, ca mai apoi sa se infiltreze lumea colorata a Californiei anilor ’20, la inceputurile cinematografiei. Tanara Alexandria (Caterinca Untaru), este internata in spital recuperandu-se in urma unei fracturi la mana; plictisita si satula de imaginea copiilor bolnavi ce umpleau salonul de pediatrie, aceasta hoinareste prin jur si-l intalneste pe Roy (Lee Pace), un cascador paralizat in urma unei cascadorii dificile (menita sa o impresioneze pe iubita lui) ce a mers prost. Acesta incepe sa-i spuna o poveste despre cinci (mai apoi sase) aventurieri, porniti intr-o misiune de a-l ucide pe maleficul guvernator Odious. Un bandit mascat, un expert italian in explozivi, un fost sclav, un indian, Charles Darwin (intr-o viziune foarte creativa) si un mistic ce iese din canalul de nastere a unui copac in flacari ( off: deci Moise nu vorbea deliric cu un boschete ) formeaza grupul, iar pe masura ce povestea evolueaza, motivul din spatele ei devine destul de clar. Ce a inceput ca un antidot pentru plictiseala si singuratatea lui a devenit ceva mai mult, si in curand cascadorul cu spatele si inima frante, o roaga pe micuta Alexandria sa ii procure morfina; evident care era scopul lui, nu?

Nu o sa impart mai multe din plot, pentru ca nu mai sunt foarte multe de zis, dar si din cauza faptului ca acea parte esentiala a lui este impachetata intr-o revelatie a vizualului, povestea lui Roy prinzand viata cu o frumusete radianta. Cuvintele lui Roy le vedem asa cum Alexandria si le inchipuie, personajele luand chipul celor din viata fetitei.

Filmat de-a lungul a patru ani si in tari precum India, Cambodgia, Bali, Italia, Africa de sud etc, este ca un documentar de pe National Geografic ce are atasat o naratiune speciala. De la cadre cu rezolutii de proportie asupra dunelor de nisip sau oceanul adanc si clar, la megalo-minuni arhitecturale ce umplu ecranele inainte sa apuci sa le integrezi pe retina. O panza alba imensa ce taie pustietatea colorandu-se incet in rosu in urma unui legamant de razbunare ce ii este jurat si chiar si moartea poate fi frumoasa si ciudata in postura unui om ce elibereaza pasari dintre buze in timp ce este lovit fara mila de creaturi parand a fi venite dintr-o hoarda de sacali sau hiene.

Simplitatea acestei povesti insa nu o face sa-si piarda punctele tari, fiindca la baza sta fabula despre importanta povestilor si a artei de a povesti; creatia a ceva aparent usor si minor ce infloreste in ceva mai mare chiar decat creatorii, ceva epic as putea spune; impresionant la nivel pur vizual. Scenele preferate includ patul de sageti pe care Otta Benga moare incercand sa o salveze pe fetita, dansul paraplegic al oamenilor plante (un fel de shapeshifteri incarcati cu jazz daca ma intrebati pe mine) si nunta, in care cei opt sunt intr-o camera superba inconjurati de dansatori ce se invart ( asa numitul dervish, dans traditional turcesc) si operatia pe care tanara o sufera in urma unei a doua caderi relatata sub forma unei animatii stop-cadru reltiv amuzanta, chiar draguta.

As minti daca as spune ca a fost ceva ce nu mi-a placut, sunt o admiratoare avida a acestui gen de pelicule ciudate, impresionante, mai underground intrucat nu este foarte cunoscut. Tarsem este genial dupa parerea mea, iar din cate am citit despre fetita este o actrita foarte promitatoare, poate un pion al bazei cinematografiei romanesti pe viitor. Cel putin asa sper ^^.

Empire of the sun (1987)

De ceva vreme sunt hotarata sa fac o recenzie pentru acest film, sau macar sa incerc, daca nu se poate altfel. Mica problema e ca a trecut cam mult timp de la “dragostea la primii pixeli” pe care acest film mi-a oferit-o cand l-am vizionat pe HBO; mai pe scurt, s-ar putea sa fii uitat lucruri, mai bine asa, dau mai putine spoilere.

Bazat pe o nuvela autobiografica, Empire of the sun il are ca personaj principal pe James (Christian Bale), poreclit mai tarziu Jim, un tanar britanic rasfatat, ce locuieste cu familia lui instarita in Shanghai-ul prebelic. Viata lui privilegiata cunoaste alt cursur la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind separat in timpul invaziei japoneze de parintii sai. Cu ajutorul soldatului american Basie, Jim reuseste sa gaseasca curajul necesar pentru a trece prin evenimentele din jurul sau. Pana ca cei doi sa fie capturati si aruncati intr-o tabara de prizonieri de razboi, Jim invata diverse trucuri si dezvolta indeajunsa forta interioara pentru a-si face prizonieratul un fel de aventura.

Au fost anumite momente din film care mi s-au intiparit adanc in memorie, ca cea in care dupa ce James canta Suo Gan, iar avionul japonez explodeaza in flacari in urma atacului american, se suie pe una din cladiri si un P-51 Mustang trece razant pe langa el;

Jim: Go P-51, Cadillac of the skies!

iar Dr. Rawlins reuseste sa-l calmeze si in timp ce coboara cu el in brate, pustiul murmura cateva cuvinte (conjugarea verbului a iubi in latina).

Jim: Amatus sum, amatus es, amatus est.

Alta scena memorabila ar fi cea in care bomba atomica este observabila de la sute de kilometrii distanta.

Jim: Learned a new word today. Atom bomb. It was like the God taking a photograph.

Scena

Scena

Consider ca este cel mai bun film realizat de Spielberg, merita mai multe distinctii.

The pianist (2002)

Un film controversat, intr-o oarecare masura socant, totusi realist, adaptat dupa autobiografia unui musician evreu de nationalitate poloneza, Władysław Szpilman.

Voi evita sa ofer prea multe spoilere, dar indeajuns incat sa trezeasca interesul.

Un pianist de exceptie, evreu polonez (dupa cum am mentionat mai sus), este martor la prabusirea lumii din jurul lui in momentul eruptiei celui de-al Doilea Razboi Mondial, si la restrictiile pe care nazistii le impun asupra capitalei, de la accesul restrans pana la construirea unui ghetto in Varsovia. Cu fiecare zi ce trece conditiile se inrautatesc pentru evrei (care erau obligati sa poarte pe brat Steaua lui David pentru a fi recunoscuti); in timp ce familia lui este stransa si deportata in lagarele de concentrare naziste, Szpilman reuseste sa evite capturarea si supravietuieste in ruinele Varsoviei.

Nu vreau sa intru in detalii pentru ca ar strica frumusetea peliculei, metaforic vorbind. Fiindca de altfel pot recunoaste in acesti termeni ” plans ca proasta” ca m-a afectat foarte mult, la sfarsit aveam o tona de servetele langa mine. Daca nu as fi atat de emotionala uneori, probabil ca as putea vorbi despre impact si excelenta cu care a fost produs filmul.

De asemenea am aflat din trivia, ca directorul Roman Polanski ar avea legaturi emotionale destul de adanci cu pelicula, fiind copil pe timpul razboiul a reusit sa scape din ghetto-ul Cracovian dupa moartea mamei sale.

Mi-a placut enorm sfarsitul, momentul in care Wladek (dupa numele de alint) este descoperit de trupele poloneze si aproape impuscat fiindca purta haina capitanului german care il salvase.

Szpilman: No. Please. I’m polish. I’m not a german.
Soldier: Then why the fucking coat?
Szpilman: I’m cold.

Soundtrack-ul filmului este de asemenea pe masura sporind intensitatea si tensiunea actiunii prim melodiile lui Chopin si Kilar.

A fost premiat la diverse festivale castigand Palme D’or la Cannes, Academy Awards pentru Best Director, Screenplay si Actor, Adrien Brody obtinand French Cesar award ( unul dintre cele 7) pentru Best Actor (fiind si primul american care a castigat unul) si 2 premii BAFTA pentru Director si Best film, plus numeroase alte nominalizari.

ReGenesis

Desi a trecut ceva vreme de cand am vazut aceasta serie, si inca nu complet, cred ca nu ma va lasa memoria atat de rau inca sa nu pot oferi un summary decent sau macar o parere.

Aceasta serie a trezit in mine destule intrebari, impulsuri pentru a cerceta si a cunoaste mai multe despre biologie, biochimie, virusologie si tot ce tine de acest domeniu pana la a trece pe acest profil ca si cariera. O obsesie ce a durat o vreme si inca pulseaza pe ici, pe colo.

Ca si realizare mi s-a parut superba si fascinanta, niciodata exagerata sau trasa de par. Imbina nu numai lumea stiintei, cat si situatia personala a cercetatorilor. Inca stiu cat de rau mi-a parut cand cainele adorabil a lui Bob a trebuit pus la somn, ca sa zic asa. Trist.

Mi-a placut cel mai mult intruziunea lui Lilith in toata situatia, fiica cercetatorului David Sandstrom, jucata de Ellen Page, care de atunci a devenit actrita mea preferata, si legatura ei cu Mick, alt personaj secundar.

In genere povestea se invarte in jurul cercetatorilor de la NorBac ( North American Biotechnology Advisory Commission) , o organizatie fictiva cu laborator localizat undeva in Toronto. Organizatia investigheaza probleme de ordin stiintific cum ar fi bioterorismul, boli misterioase si letale ca gripa spaniola, virusi hibrizi si afiliatii acestora cum ar fi Ebola, Margburg si cele de tip Pox ( am stat zile intregi sa cercetez despre ele, inca imi aduc aminte conversatia cu profa de biologie asupra prionilor umani ), schimbari radicale in mediul inconjurator pe teritoriul Canadei, Statelor Unite si Mexicului. Personajul principal este David Sandstrom ( interpretat de Peter Outerbridge, had a crush on him, ofc I remember the name ), lead scientist and molecular biologist. Prin caracterul lui de cele mai multe ori se adreseaza probleme de natura sociala, politica si etica relationate in primul rand cu stiinta.

Ce mai pot spune este ca a avut momente memorabile si pana in ziua de azi este seria mea preferata. De acolo am preluat motto-ul : Only you know the whole story. Be a part of it.

Ador ending-ul, desi nu il gasesc nicaieri, lucru ce ma enerveaza la culme.

Sper ca mai sunt persoane care il vizioneaza/ l-au vizionat.

Cheers.

Andromeda

O serie foarte complexa ce se complace in propria lume, fictionala desigur. Pentru a face un summary trebuie sa creez un fel de arbore sau o intreaga retea de conexiuni. Ca si gen apartine science-fictionului si detine un numar de 5 sezoane, de aici si nivelul ridicat de complexitate. Personajele principale insa nu se schimba aproape deloc, deci e relativ usor de urmarit pe masura ce progreseaza.

Bun, si acum sa incepem.

Actiunea se petrece intr-un viitor setat cam la cateva mii de ani de prezentul actual si se invarte in jurul Systems Commonwealth, o monarhie constitutionala avand baza undeva intr-un sistem solar numit Tarn Vedra, fiind formata din 3 galaxii : Calea Lactee, Triangulum si Andromeda.

Commonwealth-ul pretinde a fi o societate utopica, insa se afla intr-o lupta constanta cu rasa Magog, o specie de creaturi asemantoare liliecilor , dedicata complet razboiului. Pentru a ajunge la o oarecare pace si a da semne de buna vointa, aceasta a cedat Magog-ilor una din lumile cheie si anume cea a Nietzchenilor modificati genetic. Cei din urma nemultumiti de situatie planuiesc uzurparea Commonwealth-ului, propulsata si de ideea Supraomului. Din sistemul de protectie al Commonwealth-ului, High Guard, face parte si nava Andromeda condusa de Captain Dylan Hunt, al carei AI are un rol important ca personaj.

Intreaga flota High Guard este luata prin suprindere si aproape eradicata total, Dylan este fortat sa isi evacueze echipa insa ramane blocat in timp fiind prins la marginea unei gauri negre.

300 si ceva de ani mai tarziu, Eureka Maru localizeaza nava respectiva, insa pana atunci toate sistemele politice cazusera in era numita the long night . Capitanul doreste sa aduna forte si repuna pe picioare Commonwealth-ul.

Personajele ar fi acestea:

Dylan Hunt, capitanul navei Andromeda Ascendant, in mod evident personajul principal a carui poveste am mentionat-o mai devreme.

Rebecca “Beka” Valentine, capitan al lui Eureka Maru si prim-ofiter pe Andromeda. Incapatanata, un super-pilot, de asemenea contrabandista, foarte protectiva cu echipajul si care are foarte putin respect pentru reguli si formalitati. Cea care l-a salvat pe Seamus Harper de pe Pamantul inrobit de Nietzcheeni, un inginer geniu care se poate conecta la interiorul oricarui calculator.

Seamus Haper, specificat mai sus. Copilaros si egocentrist, dar o persoana de treaba in general – ca sa-i zic asa -. A crescut pe Pamant, de unde a dobandit calitatile de supravietuitor si uraste cu patos cele 2 rase care l-au ocupat.

Tyr Anasazi, un Nietzcheean din clanul Kodiak, aproape exterminat. Fost mercenar, este egoist si inteligent, devotat complet numai sie insusi -desi se schimba pe parcurs acest lucru- , foarte precaut, de asemenea planificand totul cu grija.

Trance Gemini, personajul meu favorit, mai ales in primul aspect mov, pixie like, aratand tanara si naiva. Se schimba in mod significant cam in sezonul doi, dobandind un glow mai matur, stapan pe sine si foarte feminin, dar empowering. Este avatarul soarelui, sau mai bine zis o stea in sine. Tinde sa schimbe subiectul cand este intrebata de origini.

Andromeda, AI-ul ce controleaza nava si care este prezenta sub forma umana pe ecrane sau ca holograme. Poseda diferite personalitati.

Rommie, primul avatar al Andromedei, un android autonom care nu se distinge in niciun fel de un om. Are o personalitate diferita fata de a navei, mai emotionala si cunoaste chiar si sentimentul de dragoste. ( amintind de o anume relatie si de reprogramarea pe care ar fi trebuit sa o sufere).

Rev Bem, un Magog pacifist care s-a familiarizat cu o religie de gen taoist numita the way, neobisnuit de inteligent, refuza orice violenta si se uraste din cauza rasei din care face parte. Suport moral pentru diferite persoane din echipaj.

Doyle, un android construit de Harper dupa distrugerea lui Rommie, cu diferite parti din fostul avatar. Chiar mai umana decat cea din urma, a fost programata sa se creada om ( imi aduce aminte de Pinnochio intr-un fel).

Telemachus Rhade, reincarnarea genetica a lui Gaheris Rhade, un prieten al lui Dylan care l-a tradat in batalia de la Hephaistos.

Cam asta a fost, ar fi futil sa insir celelalte personaje secundare sau episodice, fiind prea multe bineinteles, si fiindca nu mi le aduc aminte pe multe din ele.

Ce as mai putea preciza sunt modurile de transport, slipstreams (and worm holes), dar e mai greu de explicat si nu stiu daca pot face asta intr-un mod coerent :)). Descoperita de Vedrani, urmeaza diverse traiectorii destul de nesigure la o viteza mai mare decat cea a luminii.

Si mai sunt foarte multe detalii, dar cred ca am oferit desule spoilere pana acum.

Seria mi-a placut foarte mult, atat incat sa o urmaresc pe toata si de cateva ori, difuzata pe Axn sau Axn Sci-fi. Mi s-a parut mult mai buna decat Star Trek (nerd series) pe care am detestat-o total.

Meh, mai sunt fani ;;) ?

Bones

Pentru toti cei care nu au auzit de aceasta serie, voi oferi o scurta prezentare insa fara spoilere ca sa nu ofensez pe nimeni.
In principiu survoleaza aceeasi zona ca si C.S.I doar ca domeniul este ceva mai restrans, in cazul acesta forensic anthropology ( pentru mai multe detalii exista search-ul google). Desigur m-a captivat din prima avand in vedere obsesia mea patologica pentru C.S.I. si bineinteles pentru serii cu buget si ore de lucru interminabile, si un creier genial in spate.

Ce pot spune este ca nu e recomandat celor slabi de stomac, nu de inima pentru ca nu o sa te sperie, doar eventual sa-ti provoace greata. Am dat de asemenea scene, a se vedea episodul cu tipul musulman care este transformat in torta umana in urma unei explozii.
Contine dungi de umor si replici sarcastice foarte bine gandite dar aruncate ca din pusca, ce isi fac efectul.

Tipa, supranumita Bones, care se intampla sa fie atat personajul principal cat si numele serialului, este un antropolog criminalist de exceptie si face echipa buna cu agentul special FBI, Booth. Are un “ucenic” pe Zachary care e chiar simpatic, mai ales prin primele episoade si o prietena Angela, care m-a uimit total cu programul ei holografic de reconstruire.

All in all este o serie chiar buna, desi are anumite scapari de acting si pe alocuri e putin cam plata.

Eu o urmaresc pe Fox series, dar ma indoiesc sincer ca se gaseste printre canalele din Romania, poate cei care au televiziune prin satelit il prind. Am inchiriat insa sezonul 2 fiindca nu aveam rabdare. Merita.

The fountain (2006)

 

The fountain reprezinta o odisee despre chinurile de o mie de ani ale unui barbat pentru a salva femeia pe care o iubeste. Filmul are trei planuri pe care le urmareste in mod alternativ. Povestea debuteaza in secolul 16 in Spania, unde conquistadorul Tomas Creo (interpretat de Hugh Jackman) incepe cautarea Pomului Vietii, legendarul pom din Biblie care se crede ca ofera viata eterna oricarui om care bea din seva lui. In prezent (anul 2000), Tommy Creo, medic genial si cercetator, incearca in mod disperat sa gaseasca un remediu impotriva cancerului de care sufera sotia sa Isabel (Rachel Weisz). In secolul 26 calatorind prin spatiu in pozitie de lotus si inconjurat de o sfera protectoare, Tom incepe sa desluseasca misterele vietii care l-au macinat mai bine de o mie de ani.

In ciuda faptului ca filmul are atatea influente religioase, in realitate The fountain are prea putin de a face cu aceste filosofii; esenta filmului e mult mai intima si mai simpla, totul se reduce la zbaterile unui om pentru a intelege si accepta pierderea unei fiinte dragi. Furia, frustarea si durerea pierderii ies la suprafata.
Un film creat cu multa dedicatie si candoare, facand uz de o imaginatie uimitoare, foloseste efecte speciale de neuitat iar rezultatul e hipnotic. Pentru toti interesatii de cultura Maya, Xibalba e un punct uimitor de start.

Cele trei istorii converg spre un adevar unic, pe masura ce personajele- in fond, una si aceeasi persoana – isi regasesc pacea sufleteasca in fata vietii, a mortii, a iubirii si a renasterii.

Pot sa spun ca actorii au excelat in acest film, Hugh Jackman (Tom/Tommy Creo) dovedind faptul ca este capabil sa-si acorde tot talentul si altor roluri decat mult cunoscutelor blockbustere [ X-Men, Swordfish, Van Helsing]. Dintre actorii care au interpretat razboinicii mayasi, o mare parte din ei au fost intr-adevar mayasi.

Din punct de vedere al realizarii, m-a uimit total partea grafica, intrucat este exceptionala, cel putin ultima scena m-a lasat complet bulversata intr-o stare de tampenie suprema.
Partea vizuala a fost facuta fara ajutorul CGI-ului, intrucat regizorul dorea ca filmul sa reziste testul timpului, asa ca a adoptat tehnica micro-fotografiei pe reactiile chimice de pe o farfurie petri, in acelasi timp oferindu-i un aer organic.
Cum au fost filmate anumite scene si cum au fost facute anumite efecte puteti vedea pe site-ul oficial al peliculei.

Coloana sonora de asemenea e un mare plus, Clint Mansell reusind prin excelenta sa redea exact atmosfera prezenta si sa te induca in transa necesara.

Pe mine una m-au trecut fiorii. Tin sa mentionez ca de cand l-am vazut la un movie night, este filmul meu preferat (cam de 4 ani). Mi-a luat foarte mult timp sa-l inteleg, pana si acum descopar cate ceva care continua sa se lege, un nod de alt nod si tot asa.

Si voi lasa aici un mic exemplu pe care l-am prins in momentul in care am revazut cele mai bune scene. Cei ce au vazut filmul o sa inteleaga imediat:

Izzi: […] He said that if they dug his father’s body up, it would be gone. They planted a seed over his grave. The seed became a tree. Moses said his father became a part of that tree. He grew into the wood, into the bloom. And when a sparrow ate the tree’s fruit, his father flew with the birds. He said… death was his father’s road to awe. That’s what he called it. The road to awe. […]

Izzi: I asked Lilly… if I could be buried at her farm.

Pomul reactioneaza la atingerea lui Tommy la fel ca si Izzi. De asemenea numele lui Tommy, Creo, inseamna a creea in latina si a crede in spaniola, ultimul sens fiind o referinta la Tom al secolului XVI, conquistadorul. Numele lui Izzi Creo, asa cum este scris pe mormantul ei, este destul de apropriat fonetic de “Y si creo”, insemnand “Si da, cred”.

Regia: Darren Aronofsky